Martisorul este strans legata de cele doua culori: rosu si alb. Mai bine zis de snurul cu cele doua fire alb si rosu. Albul inseamna puritatea, si are legatura cu anotimpul iarna, iar culoare rosie are legatura cu viata, cu primavara, cu „reinvierea” naturii.
Se pare ca este un obicei specific romanilor. Martisorul se daruieste in toata tara fetelor si femeilor cu ocazia zilei de 1 martie, dar in Moldova martisorul se poate darui si baietilor si barbatilor. Initial martisorul, cele doua fire rasucite pe culorile rosu si alb, se purtau doar la gat si la mana. In ultimii ani se ofera martisorul atasat de catre un obiect avand propria lui semnificatie. Un martisor poate fi si o davada de apreciere si un gest de simpatie.
Orice simbol ar avea, acesta este un eveniment care umple de bucurie sufletele atat celor care le daruiesc cat si pe ale celor care le primesc.
Fericirea – o stare naturala de bine – Credit poza: Petar Paunchev / Shutterstock.com
Fericirea are chiar si „definitie”, 😀 daca putem sa o denumim asa. „Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă. Diferite abordări biologice, psihologice, religioase și filozofice s-au străduit să definească fericirea și să identifice sursele sale.” – sursa wikipedia.org
Din punctul meu de vedere toate aceste caracterizari sau definitii sunt bune, totusi sunt limitate, mult prea limitate. Intr-adevar incercam sa exprimam si sa dam un inteles unor cuvinte care definesc anumite emotii, trairi sau sentimente, dar ele nu vor putea niciodata cuprinde in intregime complexitatea lor.
Se pare ca fericirea poate fi identificata foarte usor si cu starea de bucurie. Si chiar am putea identifica cele doua stari de spirit. Am putea foarte bine sa spunem ca fericirea este de fapt o stare de bucurie. In regula, daca am stabilit acest aspect atunci putem spune ca dorim sa fim bucurosi. Acum sa stabilim cand suntem bucurosi in cursul vietii… Si nu vom lua in considerare ipoteticele: voi fi fericit bucuros daca voi castiga la 6/49, voi fi bucuros daca voi avea un Mercedes ultimul racnet, voi fi bucuros daca voi lua nota 10 la examene, voi fi bucuros daca voi pleca in insulele Bahamas, voi fi bucuros cand imi voi revedea parintii (aceasta pare cea mai realizabila dintre toate – pentru marea majoritate), etc.
Dar, intrebarea care se pune… Nu veti putea trai o stare de bucurie daca nu veti avea partea de indeplinirea dorintelor? Sau… Ce se va intampla daca odata visele vor deveni realitate? Veti mai gasi in continuare bucurie in acel obiect sau acel om, in indeplinirea acelei dorinte? Sau vom proiecta in continuare bucurii imaginare in viitorul mai apropiat sau mai indepartat?
Bucuria trebuie sa fie continua si interioara sau experioara si proiectata in evenimente, locuri si oameni. Oamenii mai intelepti, si aici ii putem incadra cu foarte multa certitudine pe Sfintii Parinti (Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu.) ne sfatuiesc sa ne bucuram de toate lucrurile simple ale vietii: un rasarit de soare, o gaza, un animal de companie, un simplu gest de prietenie, un apus de soare, un foc de tabara alaturi de prieteni, … bineteles si alte lucruri mai deosebite ar putea sa ne produca acelasi gen de bucurie… Nu e un lucru rau sa ne dorim o masina mai deosebita, o casa mai mare, o gradina frumoasa, o cabana, dar nu trebuie sa cautam acel gen de bucurii cu incrancenare, si doar sa urmarim ca acestea sa fie scopul si telul final al bucuriei noastre. Bucuria nu trebuie sa fie o stare efemera, ci o stare continua.
Care sunt parerile voastre referitor la acest subiect? Puteti sa comentati pe marginea acestui articol. Puteti aduce completari sau puteti sa veniti cu idei noi.
Un articol deosebit referitor la acelasi subiect – un articol care m-a inspirat dealtfel – este si cel de pe blogul: ero.com.ro –
